Un adolescent îşi pierde părinţii, în acelaşi an!Era un băiat foarte cuminte, cu o pasiune,nobilă:iubea şcoala!
Neavând rude,apropiate,şi nesuportând durerea, se hotărâşte să plece, în lume.În satul respectiv, era de la ţară, o fată, de aceiaşi vârstă, îl plăcea.Îşi ia rămas bun ,de la ea,iar fata, plângând, îi zice:
-Am să te aştept toată viaţa, ştiu că într-o zi..ai să te întorci!
A luat ultimii bănuţi din casă şi a plecat în lumea mare.Noapte ,dormea pe unde apuca iar,din puţinii bănuţi , pe care-i avea, îşi cumpăra ,mâncare.Într-o zi, departe de lumea în care a crescut, cunoaşte un băiat care a fugit de acasă, tocmai pentru că nu ..iubea şcoala.S-au împrietenit, iar el l-a convins  să se întoarcă,acasă,acesta, luându-l şi pe el.Părinţii acelui copil, fiind oameni buni, au vrut să se asigure că povestea lui este reală, l-au dus la poliţie şi după ce s-au convins că nu a minţit,l-au luat ,la ei.
-Dacă tu iubeşti aşa de mult şcoala, poate-l faci şi pe al nostru, măcar, s-o placă, dacă n-o iubeşte,îi zice mama , prietenului ,său.
Anii au trecut, iar el a devenit un medic foarte bun iar prietenul său, informatician.
Într-o zi, se desparte de noua lui familie, prinzând un loc de muncă, foarte bine plătit ,afară şi cum n-a uitat niciodată de cei care l-au ajutat, le trimitea bani, foarte des, deşi , nu i-au cerut ,niciodată!
Timpul trece, lăsând în urmă ,amintirile dureroase, iar el a ajuns la vârsta de 40, de ani.Se apropia concediu, nu venise de mulţi ani, în România şi odată, la telefon, îi zice, prietenului său:
-Vara aceasta vin în ţară, dar prima dată am să merg să-mi văd casa părintească şi să merg şi la mormântul părinţilor, care nu ştiu dacă mai există, apoi vin la voi.
Cu cât se apropia de locurile natale, cu atât emoţiile îl copleşeau.Se gândea la casa părintească, acum în ruine, plină de bălării, fără porţi..al nimănui,la mormântul părinţilor, care nu ştia, dacă mai există..
  Uriaşă i-a fost surpriza, când a ajuns la casa părinţilor, să vadă o casă curată, cu porţi, fără bălării, o casă locuibilă.Încearcă să deschidă poarta, era încuiată..şi atunci vede soneria, ..sună..şi deschide un bărbat, îmbrăcat în haine de zugrav, care îl întreabă pe cine caută.
-Eu nu caut ..pe nimeni, ce cauţi tu..în casa mea, întreabă el mirat
-Nu-i casa ta, e a unei doamne,ea ne-a angajat, de mulţi ani…s-o facem frumoasă şi de obicei,vara mai reparăm una alta. Vorbeau, tare, în curte,când ,deodată se aude glasul unei femei:
-Măi, ce aveţi de împărţit, de vă certaţi..faceţi, doar ce v-am spus..
El vede, cu uimire ,o doamna, pe care nu o cunoştea,Se apropie de el şi când îl vede, fără pic de uimire, îi zice:
-În sfârşit, ai ajuns…te aştept..de o viaţă!
Se uita pierdut, credea că a nimerit în alt loc, când se aude o, altă voce, de femeie ,spunând:
-Chiar dacă te-am crescut noi,EA,cea din adolescenţă, nu te-a uitat, niciodată!
Atunci din casă au mai ieşit prietenul său, cu tatăl lui,întreaga lui familie, nouă.
-Nu mai fi aşa de surprins, ne-ai vorbit de multe ori despre fata care ţi-a plăcut şi despre dorul de casa părintească..după ce ai plecat, afară, şi ai început să ne trimiţi bani, ne-am gândit să căutăm locurile ,tale, natale..şi aşa am dat de EA,cea care a refuzat orice bărbat, pentru tine, sperând ca într-o ,bună, zi, să te întorci.Cu banii trimişi, ţi-am renovat casa şi am îngrijit mormintele lor, deşi, EA, S-A OCUPAT, ÎNTOTDEAUNA, DE TOT!
S-au căsătorit, au fost foarte fericiţi, dar pentru  puţin timp, pentru că la vârsta de 54 de ani,EA, a  închis ochii, răpusă de boală.Fetiţa, care s-a născut ,din mariajul lor, este lumina ochilor, tuturor..S-au mutat, cu toţii, în casa lui ,părintească, iar afară, n-a mai plecat, niciodată, deschizându-şi cabinet, privat, în cel mai apropiat oraş, de satul natal!
Destinul i-a luat tot ce ce avea mai scump pe lume, dar tot el,i-a dat o nouă familie, care l-a ajuta să-şi îndeplinească..visele!
DE
VALY PLUGAR534447_259937997447097_562770044_n

Anunțuri