Într-o zi, o femeie, ştergând praful din vitrină, scapă din mână un bibelou, din porţelan, şi-l sparge.Era un cadou ,special, primit de soţul ei, de la părinţii lui, care ,între timp, trecuseră în nefiinţă.Foarte supărată, îi spune ,soţului:
-Îmi pare foarte rău, dar n-am vrut..doar l-am scăpat.
-Şi tu crezi că ,doar,spunând..îmi pare rău…mai poţi să-l faci la fel?spune, trist, soţul.
-Adevărat, dar am vrut să-ţi spun că oamenii greşesc, fără întenţie, iar remuşcările..arată că au suflet!, răspunde, soţia.
Greşim de multe ori în dragoste, în iubire, în prietenie, în orice pas..al vieţii, rănind, mintând sau părăsind ,oameni care nu merită;dar câţi dintre noi, mai au un pic de omenie..să spună, îmi pare rău;chiar dacă cu regretele, sincere nu tardive,nu îndreptăm, întotdeauna, cceea ce-am stricat,măcar arătăm că ..omenia, din noi, nu a dispărut!
Vă urez o zi în care…..să nu aveţi regrete, să nu vă doară…părându-vă rău, de voi înşivă!Să aveţi doar lumină..pe faţă, iar sublimul şi frumuseţea să vă încălzească sufletul!Valy Plugarimages

Anunțuri