Zi sufocantă, de vară.Un ţăran venea, în căruţa, trasă de pasul domol al cailor, de pe câmp, înainte de amurgul zilei.Pe lângă el, trece o maşină, foarte luxoasă,care apoi trage, pe dreapta, iar din maşină, coboară un tânăr, întrebându-l dacă este, prin zonă, vreun izvor ,de apă, că îi este sete,apa pe care o avea în maşină, fiind prea caldă.Ţăranul îi explică cam pe unde este , spunându-i să nu intre în zona respectivă cu maşina, terenul fiind mlăştinos, ci, cam, 100 de metri ,să meargă ,pe jos, la care tânărul răspunde:
-Tataie, noi nu suntem învăţaţi să mergem pe jos, de când mă ştiu am fost dus cu maşina, iar acum, conduc şi eu.
În maşină, erau 4 persoane, băieţi şi fete, care au izbucnit în râs.După ce-i mulţumeşte ţăranului, au plecat spre locul unde era izvorul.
Era un loc foarte frumos,strălucea de verdeaţă, iar când au văzut şi răchită, de care le-a vorbit, ţăranul,şi-au dat seama că acela era , locul.
Fără să ţină cont de sfatul lui, întră în oaza de verdeaţă, cu maşina, iar după câţiva metri maşina, încet, încet, se împotmoleşte, în terenul mlăştinos.Celilalţi, 3, au coborât şi au încercat să o împingă, dar , mai tare  întra, iar ei aveau piciorele ,până  la glezne, în noroi..A oprit motorul, le-a pierit râsul, iar privind în jur, văd, la câţiva metri de maşină, o cărăruşă, pe care putea păşi doar un om, care ducea la izvor.S-au dus, în şir indian, au băut, apă, s-au răcorit, şi s-au întors,pe cărăruşă, până la drumul , principal.
-Ce proşti am fost, noi am râs de el, iar acum dacă ne-ar vedea, ar râde, el, de noi.Maşina este în mlaştină, noi arătăm ca porcii şi chiar dacă n-am vrut, tot am mers pe jos…100 de metri.
Cum stăteau şi se gândeau ce să facă..se aude ..roţi de căruţă.
Venea ţăranul, parcă presimţind ceva, s-a întors.Când i-a văzut, şi-a dat seama ce s-a întâmplat.Le-a zâmbit, părinteşte, spunându-le:
-Imediat, vă scot, maşina, cu caii mei, nu-s la prima ispravă, prietenii mei. Având funie, groasă, în căruţă, caii au scos afară maşina, imediat.
După ce i-au mulţumit frumos, ţăranului,şoferul -i zice:
-Noi , trăind la oraş,nu suntem obişnuiţi cu pământul de la ţară, dar ,azi, ne-aţi dat o lecţie, pe care nu o vom uita ,niciodată.
L-au întrebat cum îl cheamă, dar le-a spus că nu contează, la ei, în sat, fiecare ar fi procedat la fel.
Şoferul, era nepotul unui om, dintr-un sat vecin, crescut la oraş şi student fiind, a venit la bunicul lui, cu câţiva prieteni, în vacanţă.
Bunicul studentului, după multe căutări, a aflat numele ţăranului.
Într-o seară, la poarta ţăranului, claxonează ,o maşină.Din maşină, coboară studentul şi prietenii lui.Când deschide poarta, ţăranul rămâne, foarte, uimit, apoi îl întreabă cum i-a aflat, numele.Studentul îi povesteşte despre bunicul lui,după care-i spune:
-N-am să uit niciodată ce aţi făcut pentru mine….m-am bucurat că bunicul a aflat numele dvs. şi dacă tot am trecut pe la el, am venit şi pe aici ..să vă aduc pepene verde , din sera bunicului!
I-a învitat în curte, unde s-au pus la povestit, mâncând pepene verde şi între ei s-a legat o prietenie foarte frumoasă, care durează şi azi!Din păcate, doar bunicul i-a părasit…cu 2 ani, în urmă!
PS ÎNSPIRAT DIN CAZ REAL!
DE VALY PLUGAR AUGUST 2014437f9c308e97a1a8db81f1a653efff47

Anunțuri