5

Zi toridă de vară.Era aşa de cald încăt se vedeau urmele paşilor, pe asfaltul înmuiat al străzilor.
Pe stradă, fiind ora amiezii, era foarte puţină lume.
Pe căldura aceasta ,sufocantă, trecea ,pe stradă ,un bărbat în jur de 30 de ani, ducând de mână o fetiţă de vreo 5 anişori.La un moment dat bărbatului i se face rău şi cade aproape leşinat în faţa unui magazin, de bijuterii.
În uşa magazinului, statea plictisită patroana, o femeie de vreo 28 de ani, care fuma o ţigară.
Fetiţa, văzând că tatăl ei a căzut, a inceput să plângă, speriată.Femeia, din uşa magazinului ,a văzut tot ce s-a întâmplat, a luat repede o sticlă cu apă, l-a stropit pe faţă, a calmat fetiţa şi văzând că el se simte mai bine l-a întrebat dacă să sune după salvare sau nu.Nu a vrut, i-a mulţumit din suflet pentru ajutor şi a vrut să plece.Atunci, ea -i zice:
-Poate treceţi ,intr-o zi, pe la magazinul meu,să-i cumpăraţi soţiei o bijuterie,la care el răspune:
-Sigur voi veni ,să bem şi o cafea, fiindu-vă foarte recunoscător pentru ceea ce aţi făcut, pentru mine.
La o săptămână de la această întâmplare, el soseşte la magazinul de bijuterii cu o sticlă de suc, rece ,în mână, spunându-i:
-Din cauza agitaţiei de atunci nici nu am făcut cunoştinţă.Si-au spus numele şi au hotărât să vorbească la per tu.Vorbind despre una despre alta şi-au dat seama că au multe lucruri în comun, complectându-se foarte bine în multe domenii, idei,viaţă.
Drumurile lui la magazin au început să devină tot mai dese, deşi nu cumpăra nimic.Se priveau mult şi abia îşi stăpâneau atracţia, pe care o simţeau unul faţă de altul.
Discutînd despre atătea au aflat că ea este căsătorită şi are două fetiţe iar el căsătorit ,având o fetiţă.
Într-o zi ,el, şi-a luat inima-n dinţi şi a invitat-o la o plimbare de seară.
-Nu pot, zice ea,mă aşteaptă soţul şi fetiţele acasă;de ce vrei să ne plimbăm, nu-i destul cât am stat de vorbă-n magazin!, la care el răspunde:aş vrea să fiu cu tine măcar o oră, într-o ambianţă mai plăcută, să fim numai noi, fără clienţii tăi;sigur ţi-ai dat seama că te plac foarte mult şi sunt foarte convins că şi tu mă placi.
După mai multe refuzuri, intr-o seară au ieşit la un local mai retras, unde au stat în jur de o oră.
-Vrem nu vrem suntem îndrăgostiţi, dar nu-i bine ce facem , zice ea;tu ai familie, eu am familie şi , deşi nu s-a întâmplat nimic între noi, numai gândul că îmi înşel soţul,mă omoară!;tu n-ai remuşcări făţă de soţia ta?
-Ba da, dar e prima dată când mă îndrăgostesc de cineva cu adevărat,spune el.
-Cum aşa?Cu soţia mea am copilărit împreună, am crescut împreună şi cum era şi firesc ,ne-am căsătorit, pentru mine fiind ceva normal, neîntrebându-mă dacă sunt sau nu îndrăgostit.Dar tu,îţi iubeşti soţul?
-Într-un fel, da, am două fetiţe cu el, este un om minunat, m-a aşteptat trei ani până am spus da, dar acum, de când te cunosc pe tine, îmi dau seama că nu am fost niciodată îndrăgostită de el.
Au început să se întâlnească tot mai des,dându-şi seama că se iubesc foarte mult, dar niciodată nu au mers mai departe de îmbrăţişări şi sărutări, iar remuşcările îi omorau.
După vreo şapte luni ,de când s-au cunoscut, într-un moment pasional de sărutări ea i-a cerut să o facă femeia lui şi trupeşte.El surprins plăcut, dar trist îi zice:
-Ne-am dăruit până acum sufletele , acum urmează trupul şi dragostea noastră este împlinită;dar ce facem după aceea, îţi vei părăsi soţul?, imi voi părăsi soţia?;în faţa lui Dumnezeu poate n-am greşit aşa de mult că ne iubim, dar dacă facem şi pasul acesta, deja am păcătuit; tu vrei că fetiţele tale să fie crescute de alt tată?;eu nu vreau ca fetiţa mea să fie crescută de altul, pentru că o iubesc foarte mult;tu?
Ea rămîne pe gănduri ,un pic, după care zice:
-Nici eu nu vreau ca fetiţele mele să fie crescute de alt tată, soţul meu le adoră şi ele, pe el,petrecând mai mult timp cu el, decât cu mine, el având un magazin alimentar, in care are angajaţi, având mult timp liber;şi atunci, ce-i de făcut?
– Are rost să ne torturăm aşa de mult când ştim că nu o să fim niciodată împreună?, întreabă el, la care ea răspunde:
-Îţi mulţumesc că m-ai adus cu picioarele pe pământ, dacă ţi-aş fi cedat , aş fi regretat toată viaţa.
-Eu îţi mulţumesc că te-am cunoscut, că prin tine am simţit ce inseamnă să iubeşti cu adevărat,poate am greşit când ne-am căsătorit cu persoanele respective, dar fapta e făcută iar copiii nu trebuie să sufere din cauza noastră, răspunde el.
-Poate intr-o zi ne vom revedea ca prieteni, dar până atunci să încercăm să uităm sentimentele acestea minunate, care în loc să ne facă bine, ne fac rău, zice el.
-Mai am două lucruri să te rog:să cumperi o bijuterie pentru soţia ta şi să nu mai leşini vreodată în faţa unui magazin de bijuterii, pentru că eşti..bijuterie de bărbat, la care el zice..
-Iar tu, să nu mai stropeşti trecătorii care leşină, cu apă, că cine ştie ce picătură le ..atinge sufletul!
S-au îmbrăţişat pentru ultima dată, şi-au urat fericire iar când privirele li s-au întâlnit au izbucnit în plâns, amândoi;, el n-a mai rezistat şi a plecat primul..de atunci fiecare pe drumuri separate!
PS.INSPIRAT DIN CAZ REAL!TREC ZILNIC PE LÂNGĂ MAGAZINUL DE BIJUTERII,DAR,AZI, ESTE PATRON..UN BĂRBAT!

Dată noiembrie 17, 2013

Anunțuri