Tu, femeie,taină şi mister.
Înger,uneori, cu o aripă!
Stea, de care zilnic ne e dor,
Şi-n floreşti, de atâtea ori, chiar ofilită!

Suflet sensibil,de multe ori rănit.
Puternică,ca stâncile, de valuri lovite.
Pământul, doar tu l-ai ţinut,
Chiar de aveai,aripile frânte!

Gingaşă,eşti regina florilor,
Ce îmbraci în parfum,nemuritoare suflete,
Strălucirea,mirifică,a zorilor,
Izvor, nemuritor ,de cântece!

Oriunde-apari ,soarele răsare,
Când zâmbeşti, cerul e senin!
O stea, lucind, nemuritoare,
Iar dragostea, e al tău venin.

În faţa graţiei infinte,
Cu respect, la tine mă închin.
Florile vieţii, de-o lume dorite,
Tu, femeie, cu harul divin!

Prin era înterplanetară,
Aurul, în faţa ta,păleşte!
Parfumul florilor de primăvară,
Şi întreaga lume , te iubeşte!

DE
VALY PLUGAR 24 IULIE 20140_6a5d8_c85915c7_L

Anunțuri