Dacă prietenii putem să-i alegem ,singuri, rudele, niciodată!
Pe drumul, frumos sau trist, al vieţii, o fată , crescută la orfelinat,termină o facultate de economistă şi primeşte un post, în urma unui înterviu,într-o societate comercială.Era o fată care avea în jur de 25 ani, foarte înteligentă, cu mult bun simţ şi foarte timidă.Şeful ei de birou ,era un bărbat în jur de 30 de ani, căsătorit, care avea o fetiţă de 6 ani.
Când a sosit ,în biroul lor,şeful, ei, a rugat colegele , subalterne, să aibă grijă de ea şi s-o iniţieze în meserie, pas cu pas.Nu le-a fost greu, pentru că învăţa repede, dar cel mai mult, respecta pe toată lumea, un respect sincer.Toţi au îndrăgit-o, întrebând-o dacă şi-a cunoscut părinţii ,vreodată.A răspuns, trist,că atunci când a deschis ..ochii, s-a trezit în orfelinat, adusă de cineva.
Şeful de birou a îndrăgit-o foarte tare şi într-o zi a adus-o ,la el acasă.
-Hai să-ţi fac cunoştinţă cu cea mai bună prietenă a mea ,de la muncă, zice către soţie.Au făcut cunoştinţă, dar soţia , n-a privit-o cu ochi buni;în schimb, fetiţa ,lor, a îndrăgit-o imediat, iar între ele s-a legat o prietenie aşa de frumoasă, de parcă era mamă şi fiică.Se adorau , una pe alta, iar orfana-i spunea:

-Tu eşti surioara ,pe care n-am avut-o niciodată!
Povestea s-a repetat foarte mult timp, până când, într-o zi, soţia lui îi spune:
-Nu vreau să o mai aduci la noi, se dă bine pe lângă fetiţa noastră , ca să pună mâna pe tine.Cum să fii prieten cu ea, e foarte frumoasă şi sigur a pus ochii pe tine.Soţul ei a rămas foarte surprins, apoi , râzând în hohote, îi zice:
-Dragă, suntem împreună de 11 ani, dar credeam că te-ai lecuit de gelozia ta, bolnavă.Ţi-am dat eu, vreodată, vreun motiv să te îndoieşti de mine şi dragostea mea?Uită-te la ele, ce mult se iubesc,nu eşti fericită că fetiţa noastră, când o vede pe ea,e cum ar avea toată lumea.
-Nu mi-ai dat niciodată, dar mi-e teamă să nu fie una din acelea care vrea să ne despartă, de asta nu vreau să o mai aduci!
-Pentru liniştea ta, îţi fac pe plac…şi la servici, i-a spus , separat, că nu mai poate veni la ei din cauza soţiei, .A înţeles dar murea de dorul fetiţei iar fetiţa, acasă, murea de dorul ei.dar , Dumnezeu , când vede iubire…le rânduieşte pe toate.
Într-o zi, mama şi fetiţa sunt implicate într-un accident, nu grav şi sunt internate în spital.Fetiţa, când a deschis ochii..s-a uitat în stânga şi în dreapta şi a început să plângă că nu-i „sora” mai mare ,lângă ea.
Fata, când a aflat, a lăsat totul în urmă şi fără să mai ceară voie şefului ei, a plecat, val vârtej, la spital, cu ochii plini de lacrimi!
Când s-au văzut, fetiţa s-a aruncat de gâtul ei , plângând şi reproşându-i, printre lacrimi , că a uitat-o.
-Nu te-am uitat niciodată, pentru că te iubesc aşa de mult,de parcă ai fi surioara mea mai mică, dar am fost reţinută cu probleme, îi spuse, uitându-se ,la mama ei.Mama, fetiţei ,a pus capul în jos şi nu a zis nimic.
Într-o săptămână, cât au stat în spital, fata a fost zilnic lângă ele, iar într-o zi, mama fetiţei, îi zice:
-Iartă-mă, m-am înşelat în privinţa ta, credeam că vrei doar să-mi distrugi familia!
-Niciodată nu m-am gândit la aşa ceva,am simţit doar că voi sunteţi familia mea, în ziua când..surioara mea ,mică, m-a cuprins în braţe!Iar şeful meu, soţul tău, la birou, toată ziua vorbeşte numai de voi, pentru că vă iubeşte foarte mult.Mă laşi să-ţi zic…soră, de azi înainte?
-Da, mă bucur că fetiţa mea are o soră mai mare, care o iubeşte foarte mult, iar eu,acum,am o soră mai mică,pe care o iubesc, sunt singură la părinţi!
S-au îmbrăţişat cu dragoste, iar chipul îngeraşului strălucea de fericire!
După un timp,fata s-a căsătorit şi ea, au fost cununaţi, de ..sora ei mai mare,iar azi are 2 fetiţe, pe care le adoră!Iar fetiţa, şefului ei, nu îi mai zice ..soră mai mare, ci mama..mică!
Sunt două familii care se iubesc şi se respectă foarte mult!Şi când te gândeşti,se putea strica totul…dintr-o criză de gelozie!

DE
VALY PLUGAR 17 IULIE 2014
PS.INSPIRAT DIN CAZ REAL!4

Anunțuri