Acasă-i locul unde m-am născut.
Pământul , sfânt, al ţării mele!
Oriunde-n lume am pribegit,
Mă-ntorc şi nu mai simt durere!

Mă cuibăresc la pieptul mamei,
Ca-n timpul când eram copil.
Din era , groaznică, a foamei,
Acasă, sufletul mi-i plin!

Pribeag în lumea rea sau bună,
Viaţa, m-aduce înapoi
Acasă, sub razele de lună,
Sau , prin vânturi şi prin ploi.

Respir doar aer românesc,
Mă îmbrac,în pitorescul munţilor!
Când, cu dor, acasă păşesc,
Din lumea dură, a străinilor!

Iarba-i verde peste tot în lume,
Dar acasă parcă e mai verde!
În suflet , glas de iubire să răsune,
Şi românul, în veci nu se mai pierde!

Acasă-i glasul tău suav,
Şi licărul din ochii tăi!
Un bob de rouă pe obraz,
Când mă pierd, adânc, în ei!

Simt mirosul Dunării cum curge,
Ducând în lume, lacrime de dor!
În străini,pe tine te ajunge,
Iar cei dragi acasă,aproape că mor!

În suflet ,cu iubire şi speranţă.
Te-ntorci acasă, pământ românesc!
Laşi în urmă,o parte din viaţă,
Fericit, acasă,cu cei ce te iubesc!

DE
VALY PLUGAR 17 IULIE 2014534491_268824373226681_427856409_n

Anunțuri