Zorii zilei când apar,
Tot te face fericit.
Noaptea n-a fost în zadar,
Din moment ce te-ai trezit.

Păşeşti,iar, în nouă zi.
Cu speranţă şi cu vise.
Fie vremea cum o fi,
Făr să stai cu mâini întinse.

Ce obositoare-i viaţa!
Când de la capăt o iei.
Ştii că se rupe ca aţa,
Ori de vrei, ori de nu vrei.

Vezi o lume agitată,
Care aleargă unde-apucă.
Chiar dacă pare ciudată,
Eşti în ea şi tu pe fugă.

Dacă eşti vesel sau trist,
Te întreabă cineva?
Ziua ajunge la apus,
Ea curge ca lacrima.

De vrei să priveşti în jur,
Timpul nu te mai ascultă!
Drumul zilei, atât de dur,
E plin de durere mută.

Aşa crezi, tot alergând!
Într-o lume agitată.
Iar prin cap îţi trece-un gând,
Că n-ai viaţa prea curată!

Se văd pete, mari, în ea!
Hainele, îi sunt tristeţea!
De ce uiţi că e a ta?
De ce nu-i vezi frumuseţea?

Soare apare, după nori,
Păsările, frumos cântă!
Trăieşte-o până ce mori,
Şi respect-o, că  e sfântă!

Caută mereu iubirea,
Din lumea ce te-nconjoară.
Ca să-ţi cânte fericirea,
Iar dragostea să nu moară!

DE
VALY PLUGAR 16 IULIE 2014viata3

Anunțuri