De ce-ai plecat în noaptea-ntunecată!
Spre o lume,pe care n-o cunoşti.
Viaţa ta, poveste fermecată,
Cu prinţi, cu zâne şi cu feţi frumoşi.

O zână din lacrima iubirii,
Un Făt Frumos, din ramure de tei.
O îmbrăţişare-n calea fericirii,
Şi dragostea din ochii mei.

Dacă soarele ar putea vorbi,
Şi luna,cu lacrimi, să supine,
Tu, din lumea ta,vei auzi,
Cum plâng şi flori, cu lacrimi de iubire.

De ce-ai plecat, rătăcitoare stea.
Care singură, nu poate străluci.
Şi-ai uitat că în lumea mea,
Tu m-ai învăţat  a ne iubi.

Ne vom întâlni în lumea nouă.
Îmbrăţişaţi de stele de lumină!
Când cu raze de iubire plouă,
Şi fericirea, veşnic o să ţină!

DE VALY PLUGAR 7 IULIE 2014

Anunțuri