MI-E DOR DE TINE, PENTRU CĂ TE IUBESC

MI-E DOR DE TINE, PENTRU CĂ TE IUBESC

Într-o zi , frumoasă, de toamnă se naşte un băiat şi o fată, aproape la aceiaşi oră.
Fiind vecini, şi-au petrecut întreaga copilărie împreună.Se înţelegeau foarte bine şi ţineau aşa de mult unul la altul încât nu aveau secrete, împărtăşind orice.
Pe la vârsta adolescenţei, băiatul îi spune, într-o zi:
-Nu mi-ar fi plăcut să fii sora mea, cu ea mă cert zilnic, pe când cu tine,mă simt vesel, mereu.Când am să ajung la vârsta însuratului mi-ar plăcea să am o soţie ca tine.
Fata , foarte flatată, îi răspunde:
-Şi eu, sunt fericită că am un prieten ca tine, eşti singurul care mă înţelegi şi mă asculţi, întotdeauna.
Anii au trecut şi într-o bună zi, drumurile li s-au despărţit, fata mergând la facultate, în alt oraş.Când şi-au luat rămas bun, cu lacrimi în ochi,amândoi, odată, zic:
-O să-mi fie dor de noi, abia aştept ziua când ne vom întâlni, iar!
Dar ziua aceea…
Într-o zi fata se îndrăgosteşte de un coleg, era prima ei dragoste,dar băiatul respectiv, căuta doar aventura, nu o iubea.A făcut-o să verse multe lacrimi, iar din fata veselă şi plină de viaţă, a devenit o fată tăcută, cu chipul, mereu, brăzdat de lacrimi.
Doamne, câtă nevoie am de prietenul meu din copilărie, dar n-are rost să-i scriu, să-i spun, încărcându-l cu ale mele, se gândea într-o zi.
Întrucât căminul studenţesc îi provoca prea multe amintiri neplăcute,într-o zi s-a mutat, închiriind, singură ,o garsonieră!
Din blocul de vizavi, cineva o urmărea zilnic,de pe balcon, printr-un binoclu,fără ca ea să ştie.
Într-o zi găseşte, băgat sub uşă, garsoniera fiind la parter,un bileţel, pe care scria: mi-i dor de tine, pentru că te iubesc.A rămas foarte surprinsă şi s-a gândit la băiatul de care s-a îndrăgostit, dar n-o iubea.A luat biletul şi l-a rupt, cu ciudă.
Povestea s-a repetat, aproape jumătate de an, încercând să-l depisteze pe cel care i le trimitea, dar nu a reuşit!
Ahh, deci acum umblă el după mine, după ce m-a făcut să vărs râuri de lacrimi..acum nu mai contează;dacă ar fi prietenul meu din copilărie aici, sigur aşa ar gândi şi el!Of, doamne,dacă nu s-ar fi mutat părinţii mei cu serviciul în alt oraş, aş fi avut motiv să merg acasă, să-l pot vedea.A trecut aşa de mult timp, nu mi-a răspuns la scrisori, nu pot crede că m-a uitat!De-ar şti câtă nevoie am de el,îşi repeta de multe ori zâmbind trist sau lăcrimând.
După atâtea bileţele primite dar rupte, într-o zi găseşte un buchet de flori, agăţat pe clanţa uşii,iar acolo un bileţel pe care scria :te iubesc, mi-i dor de tine!
Foarte curioasă se întreba cine o fi, de ce nu se arată,la un moment dat, gândind că cineva îşi bătea joc de ea.Anii au trecut, în locul natal nu a mai plecat şi a ajuns în anul 3 de facultate, o fată tristă, care-şi spunea:m-am îndrăgostit de un fustangiu, dar măcar mi-a spus că nu ţine la mine,dar , prietenul meu, care-şi dorea o soţie ca mine,m-a uitat.Ori şi-a găsit, ori au fost vorbe-n vînt.Tare mi-i dor de el, probabil m-a uitat de mult!
Într-o zi , la o petrecere organizată de colegii ei, fostul iubit, cel de care a fost îndrăgostită,, într-un moment când ea nu era la masă, îi pune droguri în cafea, ea bea, fără să bănuiască nimic si, în câteva clipe,trece de la starea de tristeţe,la starea euforică, pe care o dă doar băutură şi drogurile, devenind de nerecunoscut.A început să se dea în spectacol,iar fostul , cu gaşca lui, au început să o pipăie peste tot , încercând să-i scoată hainele de pe ea..Ca din senin, s-a abătut furtuna.Pumni, picioare, pahare sparte iar ea este luată cu forţa de un necunoscut, urcată-n taxi şi dusă direct  acasă..Îi ia cheile din poşetă, întră în casă , o aşează pe pat, o înveleşte , apoi se aşează pe un scaun , privind-o  cu multă  dragoste, dar şi tristeţe.După ce s-a convins că a adormit şi nu  are nimic, a plecat.
Dimineaţa , când se trezeşte ,cu nişte dureri groaznice de cap,rămâne uimită că se vede în patul ei şi uitându-se pe măsuţă vede un bileţel, pe care scria:te iubesc şi nu pot să văd cum te distrugi pentru cineva, care nu te merită!
Biletele primite de-a lungul timpului, buchetele de flori, faptul că cineva a adus-o în patul ei, fără să o rănească,au determinat-o să-şi dea seama că altcineva e admiratorul ei, nu fostul şi îşi dorea din suflet să afle cine e.
A doua zi, înainte de a pleca de acasă, lasă un bilet în uşă, in care-i spune:
-Dacă ţi-i dor, cu adevărat, de mine şi mă iubeşti,de ce nu te arăţi!
Când se întoarce, găseşte răspunsul.
-Dacă vrei să ştii cine sunt,vino în cafeneaua în care-ţi bei , de obicei, cafeaua dimineaţa, la aceiaşi oră.
A rămas iar surprinsă, că-i ştia obiceiurile dar , apoi, n-a mai surprins-o nimic,gândind câte a făcut, persoana necunoscută, pentru ea.
Plină de emoţii, cu mii şi mii de gânduri, întrebări la care nu găsea răspunsuri,noaptea a trecut foarte greu iar dimineaţa a plecat la locul întâlnirii.
Spre surprinderea ei,n-a venit nimeni şi întrebând de fata de la bar dacă a căutat-o cineva şi primind răspuns negativ, a plecat grăbită, foarte nervoasă, mai să dărâme un băiat, care o prinde în braţe, cu o mână, iar cu cealată, în care avea un imens buchet de trandafiri, îşi acoperă faţa,zicându-i:
-Te iubesc şi mi-i dor de tine!
Fata rămâne înmărmurită, erau vorbele din bileţele,ridică privirea, îndepărtează florile din faţa lui..şi-l vede pe prietenul ei din copilărie, care o privea cu dragostea cea mai pură din lume!
Ochii i s-au umezit dintr-o dată,mii de fluturi au început să-i roiască prin stomac şi aruncâdu-se de gâtul lui, îngână pierdută:
-Ce proastă am fost;trebuia să-mi dau seama că numai tu mă poţi iubi în felul acesta, iar eu, am vărsat lacrimi şi am pierdut timp, agăţându-mă de ceva ce nu a existat niciodată!
De fapt, privindu-te, acum,îmi dau seama că pe tine te-am iubit cu adevărat, pentru că in toată durerea pe care am simţit-o,gândul la tine îmi aducea alinare şi mereu doream să fii lângă mine, dar m-am gândit că suntem doar prieteni, nu altceva.
-Ţi-am spus, atunci când eram adolescenţi,că soţia mea trebuie să fie ca tine;de fapt, atunci mi-am dat seama, pentru prima dată, că te iubesc ca pe o femeie, nu ca pe o prietenă, dar n-am ştiut cum o să -mi răspunzi şi  nu am riscat, pentru a nu pierde prietenia ta, răspunde el.
-Şi cum , când ai ajuns în oraşul meu?
-N-a fost uşor, imediat cum ai plecat la facultate, am plecat şi eu să-mi caut de lucru, am găsit, te-am urmărit să văd unde stai iar când te-ai mutat de la cămin, am închiriat garsoniera de vizavi de tine, dacă nu te vedeam o zi, muream…
-Mă iubeşti de atâţia ani de zile,de ce nu mi-ai spus?
-Pentru că nu mi-ai răspuns niciodată la bileţele şi ţi-am văzut lacrimile, pentru celălalt!Nu-mi pare rău că am aşteptat atâţia ani de zile, a meritat iar ,de acum, n-am să-ţi mai dau drumul , la mână, niciodată!
Cu inima gâtuită de emoţii şi roiuri de fluturi, zburând pe câmpiile întinse, fata s-a sufocat de emoţii şi înainte de a fi sufocată de sărutările lui, mai are puterea să zică:
-Tu eşti steaua mea călăuzitoare, când corabia este lovită de vânturi şi furtună! E destul să zâmbeşti şi furtuna se potoleşte! Las zâmbetul tău să plutească ,lin ,în oceanul iubirii mele! E tot ce am şi e mai mult decât suficient!

DE
VALY PLUGAR 29 IUNIE

Anunțuri