MI-E DOR DE SATUL MEU

MI-E DOR DE SATUL MEU

Mă întorc , cu dor, acasă.
În satu-n care am crescut.
Dar găsesc lacăt la poartă,
Că părinţii mei s-au dus.

Privesc casele din jur,
Ce vecini am fost odată.
Azi e negru şi pustiu,
Şi doar lacăte la poartă!

Au plecat în lumea nouă,
Bătrânii ce m-au iubit.
Ca şi stropii de la rouă,
Viaţa iute le-a trecut.

Amintiri , cu dor mă leagă,
De căsuţa părintească.
De mirosul de la iarbă,
Şi de lumea de altădată.

Sufletul mi-i plin cu ele,
Cu lumea ce m-a legat.
Am-n inimă durere,
Dar aşa ne este dat.

Zâmbesc trist, privind la cer,
Am sufletul sfâşiat.
Mulţi oameni au fost aici,
Azi, puţini au rămas!

DE
VALY PLUGAR 18 IUNIE 2014

Anunțuri